ADN-ul lui Galileo Galilei ar putea solutiona curiozitatea cercetatorilor

Oamenii de stiinta italieni spera sa poata extrage ADN-ul lui Galileo Galilei pentru a determina modul in care astronomul a reusit sa emita celebrele sale teorii fascinante si avangardiste despre Univers, desi se afla intr-o stare de orbire progresiva

Cercetatorii Institutului si Muzeului de Istorie a Stiintei din Florenta vor sa exhumeze trupul ingropat in secolul al XVII-lea al lui Galileo pentru a afla ce anume vedea acesta prin telescopul sau. Astronomul italian s-a remarcat prin promovarea si apararea viziunii heliocentrice a Universului, cea conform careia Pamantul orbiteaza Soarele, propusa initial de predecesorul sau polonez Nicolaus Copernicus. Se stie ca Galileo suferea de o afectiunea degenerativa a ochilor, care l-a lasat in cele din urma fara vedere, inainte de moartea sa din 1642. Directorul institutului, paolo Galuzii, spera ca materialul genetic al astronomului va scoate la lumina motivele orbirii acestuia, dar si explicatia observarilor lui. “Daca vom reusi ceea ce ne propunem, vom putea explica greselile pe care Galileo le-a facut in scrutarile sale: de exeplu, de ce a descris planeta Saturn ca avand <> si nu fiind inconjurata de inele, de exemplu.” Intr-un efort de a recrea ceea ce Galileo a vazut, echipa de cercetatori a confectionat o replica perfecta a telescopului sau. Iar acum oamenii de stiinta vor sa obtina dovada ADN a ceea ce oftalmologii au spus ca este o afectiune genetica a ochiului si sa inteleaga pe aceasta cale conditiile in care el a reusit sa faca observatiile care au revolutionat intelegerea cosmosului. Echipei ii va lua un an de zile sa adune fondurile de 300.00 de euro, necesare finantarii proiectului si sa rezolve aspectele administrative necesare pentru deschiderea cavoului lui Galileo, aflat in Basilica Santa Croce din Florenta.

Charles Darwin era, în realitate, un om modest

Charles Darwin, autorul lucrării “Originea speciilor” – care a revoluţionat percepţia oamenilor asupra vieţii de pe Terra -, de la a cărui naştere se împlinesc 200 de ani, era în realitate un om modest, îngrijorat de polemica pe care a născut-o opera sa.

Născut pe 12 februarie 1809, la Shrewsbury, în vestul Marii Britanii, într-o familie bogată, Charles Darwin a fost îndemnat de tatăl său, medic, spre studiile medicale, deşi el ar fi fost tentat să urmeze exemplul bunicului său, reputatul naturalist Erasmus Darwin

Student la Edinburg, tânărul Darwin găsea cursurile de medicină extrem de plictisitoare şi era oripilat de intervenţiile chirurgicale, care erau practicate în acea vreme fără anestezie.

Adevărata lui vocaţie era natura, în mijlocul căreia îi plăcea să se regăsească, pentru a observa animalele, plantele şi rocile. Darwin era pasionat de ştiinţele naturale şi colecţiona “tot felul de lucruri”.

După ce tânărul Darwin a abandonat studiile de medicină, tatăl lui l-a trimis să studieze teologia, la Universitatea Cambridge, pentru a deveni pastor.

Darwin a profitat de şansa care i s-a oferit atunci când un profesor l-a recomandat lui Robert FitzRoy, căpitanul vasului HMS Beagle, care era în căutarea unui colaborator pentru o expediţie ştiinţifică de doi ani în jurul lumii.

Beagle a plecat din port în anul 1831, avându-l la bord pe Charles Darwin, pe atunci în vârstă de doar 22 de ani. Călătoria a durat cinci ani, cu escale în Brazilia, insulele Galapagos, Tahiti, Noua Zeelandă şi Australia.

În ciuda faptului că suferea de rău de mare, tânărul Darwin era entuziasmat: “Călătoria pe Beagle a fost de departe evenimentul cel mai important din viaţa mea”, povestea Darwin.

Tânărul naturalist a redactat numeroase observaţii şi a colectat diverse specii de floră şi faună din regiunile cercetate. La întoarcerea pe continent, în 1839, Darwin, care nu a mai călătorit niciodată după aceea, a scris şi a publicat lucrarea “The Voyage of the Beagle“.

Suferind de diverse probleme de sănătate care îl vor deranja pe tot parcursul vieţii sale, Darwin a ezitat mult timp înainte să se căsătorească, pendulând între argumentele pro (“un companion permanent”, “ceva mai bun decât un câine”) şi contra (“o pierdere de timp teribilă”).

În 1839, Darwin s-a căsătorit cu verişoara lui, Emma Wedgwood, iar cuplul, foarte unit, a avut ulterior zece copii.

Observaţiile făcute în timpul călătoriei l-au convins pe Darwin de faptul că speciile sunt supuse unei evoluţii constante.

Au trecut 23 de ani între călătoria iniţială şi apariţia lucrării “Originea speciilor“, Darwin având nevoie de acest interval de timp pentru a se maturiza, dar şi pentru a acumula dovezile ştiinţifice necesare, înainte de a-şi publica opera. “Să spui că speciile nu sunt invariabile e ca şi cum ai mărturisi o crimă”, a declarat Darwin, în 1844.

Darwin a primit, în 1858, o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace, conţinând idei asemănătoare cu ale sale. Ideile celor doi naturalişti au fost făcute publice cu ocazia unei întruniri ştiinţifice, iar prima versiune a “Originii speciilor” a apărut pe 24 noiembrie 1859.

Cartea s-a bucurat de un mare succes de public, dar a trezit şi reacţii puternice din partea autorităţilor religioase, care au văzut în ea o repudiere a doctrinei creştine asupra creaţiei lumii.

Controversele erau aproape de apogeu când Darwin a publicat lucrarea “The Descent of Man, and Selection in Relation to Sex“, în 1871, în care susţinea că oamenii şi maimuţele provin dintr-un strămoş comun.

“Ţinând cont, acum, cu câtă brutalitate am fost atacat de ortodocşi, mi se pare grotesc faptul că am vrut, în trecut, să devin pastor”, scria Darwin cu multă ironie în autobiografia sa.

Darwin a decedat în 1882, la vârsta de 73 de ani, şi este înmormântat în abaţia Westminster din Londra, nu departe de mormântul fizicianului Isaac Newton.